Sunt student la Automatică în anul 3.
Am un curs numit "Sisteme de conducere a roboților".Tema de laborator este simularea unui proces tehnologic folosind o bandă rulantă, și câteva tipuri de brațe robotice.
Mediul de programare este Delphi...in Pascal...Objected...a mai auzit cineva de el în ultimii ani? Îl mai foloseste cineva care nu se laudă printr-un masochism exacerbat?
În fine, lăsând la o parte obscuritatea limbajului, să presupunem că învățăm până la urmă ceva despre roboți... sau nu. Tot ce putem face e să desenăm obiecte și să le facem să se miște. Înainte, înapoi, și chiar oblic! Wow!
Fiecare mișcare nouă este izvorâtă din memoria profesorului nostru: "begin...aaa...do..aa..muvtu...a da era fără spații, deci domnilor studenți..muv to, lain tu..asa. da' domn profesor, nu merge! Mda vă descurcați voi."
Paranteză: rotațiile într-un sistem de coordonate sunt un subiect interesant în geometria aceasta pogramabilă, dar modul de expunere asemănător cu cel de mai sus, îi fură toată frumusețea.
Cu toate acestea, studenții se avântă în rezolvarea problemei și reușesc cu puțina documentație și multe frustrări să deseneze un robot. Feedback: "mda..bine domnule student, frumos! Ce ai zice dumneata să plasezi un vapor în fundal"...
Un VAPOR în fundal!
Dacă nu era clar că acest curs se apropie mai mult de unul despre arta subtilă a creionatului decât de robotică, acum știm despre ce e vorba.
Sunt frustrat. Simt că au trecut 3 ani pe lângă mine și nu am învățat mai nimic. Nu am avut un moment de: "uaau, așa funcționează asta, am priceput conceptul", niciodată între pereții facultății. Profesorii sunt în general plictisiți să reia aceleași noțiuni pentru studenți la fel de putin interesați în fiecare an. Ce motivație au ei, ce motivație au studenții să invețe? Mai ales când realizezi că nu prea te ajută ce inveți pentru sesiune. În afară de sintetizarea materiei, si time management.
Nu vreau sa fiu cârcotaș, unii profi și unele materii merită. Dar per ansamblu, facultatea pare o pierdere de vreme. Mulți din colegii mei au un job. Și eu am primit oferte. Insă am primit și sfaturi, în interviuri, de la oameni avizați: să rămân concentrat pe facultate, să învăț, timp pentru job voi avea.
Dar de aici izvoraste frustrarea studentului român care vrea să și învețe ceva: facultatea nu ajută, timp de lucru nu îți rămâne si rămâi divergent pe toate planurile și timpul trece pe langa tine. Noroc cu voluntariatul și proiectele personale. Acestea mai ridică spiritul din mocirlă, cu riscul, însă, de a fi și mai divergent. Aici mai ai momente uaaau, am înțeles asta. Aici mai faci conexiuni noi, din supa aceasta cotidiană, mai afli titluri noi de cărți.
De abia în anul 3 am primit de la un prof două titluri de citit. De la un prof pe care îl consideram puțin calificat pentru asta. E bine. Sunt încă optimist. Încă nu mi-am pierdut de tot răbdarea.
Pe măsură ce am scris, m-am liniștit. Ce rămâne de făcut?
Să mai ascultăm un blues. Tot un șagunist născut pe 13 octombrie.
No comments:
Post a Comment