În jur lumea palpită,
se mișcă,
manifestează.
Se vrea schimbare.
Ieri am petrecut o seară minunată. Seară de tradiții internaționale de Crăciun cu Mirakolix. Voluntari străini veniți prin Serviciul European de Voluntariat. Oameni care se caută pe ei înșiși, dar fericesc și pe alții în drumul lor. Sunt cei care nu preferă confortul de acasă din Olanda, Austria, Cehia, Germania, Spania, ci vin în România să ne arate cum trăiesc, și cum putem trăi și noi. Ne învață copii să se joace, aduc un plus într-un spațiu unde este nevoie de așa ceva. Aseară am simțit o sinestezie de culori, ochi, zâmbete, cuvinte, pace. O insulă de normalitate.
Marta. Ea iubește România. Ea cântă despre trecut, viitor, și te însuflețește. Mi-a trezit atenția prin destul de cunoscutul mixaj despre evoluția muzicii ușoare românești. În vremurile acestea tulburi, când auzim de Pungești, Piața Universității, și când se împlinește o generație de când ne îndreptăm spre democrație, Marta face apel la trecut, ne provoacă să ne trezim, și cântecul ei se simte ca o țeapă în trupurile noastre bolnave și uituce.
Și Tudor Chirilă. El a scris asta.
Ce putem face? Unde ne îndreptăm? Când vom începe să auzim la știri vești bune? Când ne vom opri din a fi manipulați?
Îi apreciez mult pe tinerii de la Mirakolix.
Un suflu nou vă doresc.
No comments:
Post a Comment