Mi-am dorit o imprimanta 3D de cand am aflat ca exista.
Incurajat de miscarea make, am inceput si eu pas cu pas sa o construiesc.
Dupa cateva luni in care am asteptat piese si am construit cate 1%, proiectul incepe sa prinda forma. Aici sunt cateva snapshoturi cu diferitele piese si subansamble, si voi posta cu alta ocazie sursele de inspiratie, pasii pe care i-am abordat.
Componentele si procesul construirii unei imprimante 3D.Pasii:http://www.instructables.com/id/Building-a-Prusa-i3-3D-Printer/?ALLSTEPS
Posted by Circuite M on Wednesday, 29 July 2015
Acolo îți poți clăti ochii prin sutele de poze cu proiecte interesante, cadouri inedite, umor din plin, timp de calitate petrecut pe Facebook. Ăsta e planul, deocamdată suntem la început.
Acolo un grup.. relativ entuziast, adaugă experiențele lor (noastre) de tinkering.
Am primit de la un coleg sugestia să vizitez free code camp, un site ce te învață javascript și nodejs și altele, 800 de ore de studiu, 800 de lucru efectiv, pe proiecte ale ONG-urilor ce sunt implicate.
Așa că am încercat. E fain structurat și plăcut de urmat. Și durează mult, ceea ce cumva îmi inspiră și mai multă încredere.
Într-unul din challenge-uri am dat de lista asta de cursuri online gratis de urmat în perioada următoare. De la aplicații iOS, până la tehnici de negociere, toate sunt acolo, și durează maxim câteva zile. La finalul verii poți adăuga câteva cunoștințe noi, nu strică niciodată, nu? :)
There was once a father. There was once a piece of poetry. There was once a refresher.
Aveam 8 ani si tata si mama au cumparat o mașină. O dacie break crem, cu bec break roșu etern închis în bord. Era prima mașină, 27mil lei, mi-amintesc.
Eram așa entuziasmat că am așteptat mașina mai mult decât pe părinți și nici nu învățasem ”Ce te legeni..” pentru ora de română.
Și a ajuns, și am privit-o.
Am fost entuziasmat și a doua zi, când la test nu am știut poezia. Aveam să simt iarăși același sentiment de - puteam face mai bine - de multe ori în timpul școlii.
Mașina a fost parcată la vecini, la noi nu era loc.
Au urmat curse de șofat până în satul vecin. Mi-amintesc mai ales de cea dintr-o zi ploioasă, când pentru prima dată puteam asculta la casetofon, nu hiturile vremurilor de atunci, ci întregul album Help! cu oamenii aceia ciudați pe copertă.
Și flaconul cu miros înecăcios. L-am simțit mereu, mereu. Și chiar fără să îl miros cu adevărat, mireasma îmi revenea peste ani, la fel ca imaginea zilei ploioase privind-o din mașină.
La fel și în seara asta. Când m-am spălat pe picioare cu săpun împrumutat. Pac!
Proiectul a ajuns la final. Au fost câteva săptămâni intense, pentru care mă bucur cu adevărat. La sesiunea de comunicări a obținut locul 2 și a energizat și audiența. Lucruri bune.
Inițial proiectul includea un senzor de culoare care să citească culoarea obiectului preluat de robot. Pentru că senzorul pe care îl aveam era problematic, am decis să includ din nou elementul uman în ecuație, și am înlocuit senzorul cu o tastatură.
De asemenea, am trecut de la IDE-ul Arduino, la Atmel Studio 6.1 cu pluginul de Arduino. Mi-a oferit câteva funcții în plus, ca cea de autocompletare, sau utilizarea mai multor fișiere sursă în paralel.
Mai sus puteți vizualiza un clip care exemplifică funcționalitatea robotului.
Codul este mai jos:
#include <Servo.h>
#include <interrupt.h>
#include "Keypad/Keypad.h"
Servo hand, wrist, elbow, shoulder, waist; // create servo object to control a servo a maximum of eight servo objects can be created
int pos = 0; // variable to store the servo position
Iubesc trenurile. De Moș Nicolae pe la 6 ani, am primit un trenuleț cu 3 vagoane și șine care se puteau aranja în mod diferit. Acel cadou îl voi ține minte mereu. De dimineață, cu bunicul, l-am pus în funcțiune.
Apoi trenurile m-au dus la mare, de la mare, pe arșițe, sau ger, mai ales pe ruta Brașov - București. < insert here cântec catren nicu alifantis cântece de șemineu > Știți pozele acelea din Japonia cu marile aglomerări urbane? Când la trecerile de pietoni se adună o biserică de oameni? Și apoi trec toți deodată? Așa mă simt mereu când ajung în Gara de Nord. Pentru provincialul din mine e fascinant acel moment.
Gările:
Am condus și am fost condus la gări. Găsesc aici mai multe tipare:
1. suntem cât p-aci să ne despărțim, tu râzi prea mult, ești ironic, plec la facultate kind of conducere la gară. Cea în care fata nu se așteaptă să ma găsească în tren, și atunci când o face mă privește cu ochi mari. Printre cele mai pline de însemnătate momente legate de trenuri..
2. eu rămân, tu pleci, suntem ok, dar parcă aș vrea ca trenul să plece mai repede. te-am ajutat cu bagajele, te-am sărutat pe scările trenului, dar parcă staționează prea mult. te-am și sunat de pe peron, pentru că nu puteam să-ți citesc de pe buze cuvintele. Trenul se pune în mișcare, devin un vector cu modul mai mic, dar același sens. Paa!
3. ne cunoaștem de puține zile. vei pleca definitiv curând. ne bucurăm la maxim de momentele astea. îmi place teribil de mult cu tine. totul atât de concentrat: înghețata de 1.20 lei, tragedia, mașina albă, terenul de baschet, plăcinta cu brânză, autobuzele vechi spre Bran, cuvintele: ”poate nu ar trebui să ne atașăm așa de repede de acum înainte, nu?” când e toată urcată în tren, și pantalonii îi stau așa de bine. Miss that one.
4. cald, vară, Vama Veche, atâât de aerian, încât mi-am încheiat cămașa asimetric, tipa de 20 și de ani vorbește cu 19 ani ai mei, chiar avem o conversație, apoi Calul din Marlboro și o duzină de alte melodii la chitară când restul pasagerilor arată figuri încruntate față de muzica noastră.
5. merg la o reîntâlnire cu oameni faini de tot. în liceu. singur în compartiment. afară tocmai a nins, și în(l)ăuntru e căldură mare, monșer..mă prinde cheful de scris, și ascult pe mp3-ul meu mr tambourine man. fior și acum, la 5 ani distanță.
6. singur cu sora mea. autobuzul spre bunicul nu mai e o opțiune. mergem singuri și trebuie sa schimbam la ploiești. un țigănuș ne cere bani. nu am decât o portocală. tocmai învățasem something, beatles, îi plăcuse și lui frank sinatra. la întoarcere citesc cel mai iubit dintre pământeni. love it.
Undeva, ascunse, mai sunt amintiri. Le-am ascuns prea bine. Ah, și cântecul care m-a adus în zona asta:
Am construit un shield pentru cele 5 servomotoare, firele prea multe de pe breadboard, si ideea unui proiect final cât mai estetic cereau asta. Am modificat acest design în Eagle care conectează la cinci ieșiri PWM servomotoarele, un buton pentru selectarea modului automat sau manual de funcționare, și alți cinci pini pentru conectarea la joystick. Am îndepărtat din designul original condensatoarele pentru fiecare servo, și am adăugat unul singur paralel cu alimentarea.
Astfel arată shieldul imediat după transferul circuitului.
Astfel arată după lipirea tuturor componentelor.
Iar în acest clip am testat shieldul, folosind un cod de sweep pentru fiecare încheietură.